Toate par să le meargă după voia lor. Ei nu au parte de atâta suferinţă fizică de care au parte credincioşii. Trupurile lor sunt sănătoase şi în condiţie bună (evident, pentru că îşi pot permite tot ce este mai bun). Ei sunt scutiţi de multe din necazurile şi tragediile unor oameni cumsecade ca noi. Şi chiar dacă s-ar întâmpla să dea peste ei vreun necaz, ei dispun de asigurări menite sa-i protejeze de orice gen de pierdere pe care ar putea-o suferi. Nici nu e de mirare că sunt atât de încrezători în ei înşişi. Sunt trufaşi ca un păun şi necruţători ca un tigru. După cum trupul le este prea încărcat de grăsime, mintea le este plină de planuri şi născociri rele. Cât despre aroganţa lor, ce să mai vorbim! Îşi ocărăsc şi batjocoresc subalternii, tratându-i ca pe gunoaie, ameninţându-i încontinuu. Nici chiar Dumnezeu nu scapă de răutatea lor. Vorbirea le este presărată cu înjurături şi blesteme la adresa Lui. Limba lor străbate trufaşă tot pământul, de parcă le-ar zice tuturor celor ce le ies în cale: „Daţi-vă la o parte, că vin eu."