Gloata înfierbântată roieşte în jurul crucii, cuprinsă de furie oarbă, înverşunată la culme. Ce scenă! Creatorul şi Susţinătorul universului atârnă pe o cruce de criminal! Dar adevăraţii criminali, ucigaşii Săi, s-au strâns în faţa Sa. Cine sunt ei? Sunt bărbaţi şi femei care-I datorează însăşi suflarea vieţii lor. Si totuşi, ei îl urăsc fără temei, fiind decişi să-L nimicească, îl împroaşcă cu minciuni. De ce? Ce a făcut Domnul meu? Cum se explică această furie, cumplitul lor venin? El, care le-a redat şchiopilor umblarea si orbilor vederea. O, sfinte răni! Şi totuşi ei nu se mulţumesc cu tot ce I-au pricinuit deja, năpustindu-se furioşi împotriva Sa . - Samuel Crossmwx
În continuare pe buzele Mântuitorului răsună cuvintele: ,,Ceea ce n-am furat trebuie să dau înapoi." Prin păcatul omului, Dumnezeu a fost jefuit de slujire, închinare, ascultare şi slavă iar omul însuşi a fost jefuit de viaţă, de pace, de bucurie şi părtaş ie cu Dumnezeu. Într-un sens foarte real, Cristos a venit să dea înapoi ceea ce nu furase.
El S-a dezbrăcat de slava Sa, Învăluindu-Şi Dumnezeirea în veşmânt de lut în care măiastra-I iubire Şi-a etalat-o, Redând ceea ce nu luase niciodată. - Autor necunoscut
În această privinţă El ne aminteşte despre jertfa pentru păcat de la Levitic 5. Trăsătura principală a acestei jertfe consta în restituirea pentru orice pierdere pe care o provocase ofertantul, la care se adăuga o cincime. Ca jertfa noastră pentru păcat, Domnul Isus nu numai că a dat înapoi ce se furase prin păcatul omului, ci a adăugat în plus. Căci Dumnezeu a primit mai multă slavă prin lucrarea isprăvită a lui Cristos de la cruce decât dacă păcatul n-ar fi pătruns niciodată în lume. Prin păcat El a pierdut creaturi; prin har El a câştigat fii. Iar noi o ducem mai bine în Cristos decât am fi dus-o în Adam, chiar dacă el n-ar fi căzut.
În El fiii lui Adam se pot făli cu mai multe binecuvântări decât cele pierdute de tatăl lor.