Menţionarea vrăjmaşilor Săi ne aminteşte despre tot ce a suferit El din partea acestor oameni. Cărarea vieţii Sale a fost presărată cu reproşuri, ruşine şi ocară. Încă din fragedă pruncie, El a fost urmărit de adversari: Dumnezeu a ştiut cât de mare a fost numărul acestora. Inima Sa a fost frântă de insultele ce I-au fost aruncate în obraz - acea inimă care doreşte numai bine fiilor oamenilor! Întristarea şi povara tuturor acestor lucruri L-au cufundat în disperare. N-a fost nimeni care să se îndure de El, să-L compătimească pentru durerea şi suferinţa Sa. În zadar a căutat El mângâietori. Chiar şi ucenicii Săi L-au părăsit, fugind. El a fost complet singur.