Şi astfel din nou El Se retrage în Dumnezeu, singura Lui resursă. Cu câtă ardoare, insistenţă şi importunitate Se roagă El, luând cu asalt bastioanele cerului şi strigând după ajutor! Dar şi atunci îi rezervă lui Dumnezeu dreptul de a răspunde la timpul potrivit. Afundându-Se în noroi. El îl imploră pe Dumnezeu să-L scape, dându-I ajutorul său nelipsit în vreme de nevoie, să-L izbăvească de duşmanii Săi şi să-L salveze din apele adânci... din şuvoi şi din groapă. În cumplita Sa strâmtorare, El îşi întemeiază apelurile pe bunătatea şi credincioşia lui Dumnezeu, pe îndurările Sale bogate. Cererile Sale sunt scurte şi la obiect. Ascultă-mă... Întoarce-Te spre mine... nu Te ascunde de mine, apropie-Te de mine, răscumpără-mă şi izbăveste-mă. „Scapă-mă din pricina vrăjmaşilor mei!" înseamnă negreşit „pentru ca aceştia să nu jubileze din pricina nealinatelor mele suferinţe."