Se pare că nici unul din lucrurile pe care le-a făcut El aici pe pământ, ca om desăvârşit, nu a fost pe placul criticilor Săi. Dacă îşi smerea sufletul prin post, îi băgau de vină, sugerând poate că face asta pentru a încerca să pară pios. Iar când a fost cufundat în cea mai neagră întristare, a devenit un proverb pentru ei, iar nu ţinta compătimirii lor. În toate straturile societăţii a fost vorbit de rău, de la dregătorii ce stăteau la poarta cetăţii la beţivii din taverne, care chefuiau şi rosteau cuvinte de batjocură în cântecele de beţie. Ciudat lucru ca Domnul vieţii şi slavei să vină în lumea noastră şi să formeze obiectul cântecelor beţivilor!