Chivotul pătrunde astfel în lăcaşul cel sfânt, în timp ce afara oamenii rostesc o rugăciune finală (v. 28-31), urmată de o cântare în care tot pământul este îndemnai să-L laude pe Domnul (v. 32-35).
În rugăciune mai întâi Dumnezeu este chemat sa facă apel la tăria Sa, să-Şi dovedească puterea în folosul poporului Său, să aducă la bun sfârşit ceea ce a început pentru ei. Rugăciunea aceasta îşi va găsi răspunsul final în Mileniu când templul va constitui gloria Ierusalimului iar regii vor aduce daruri de aur şi tămâie (Isaia 60:6) Măreţului Rege.