Frecvenţa cu care revin termenii noastră, şi noi în versetele 5-12 ne face să credem că acestea ar fi sentimentele evanghelice ale rămăşiţei de evrei din zilele de pe urmă, când ei vor chema naţiunile să ia aminte la cutremurătoarele lucrări pe care le-a săvârşit Dumnezeu pentru Israel. Două desfăşurări uimitoare ale tăriei Sale se remarcă în special: Când a croit El un drum uscat prin Marea Roşie şi când, patruzeci de ani mai târziu, israeliţii au ajuns la Râul Iordan, pe care l-au traversat tot pe uscat. Ce strigăte de bucurie s-au înălţat din piepturile izraeliţilor cu acel prilej! Oamenii L-au preamărit pe Dumnezeul lor, a cărui stăpânire nu va lua nicicând sfârşit şi ai cărui ochi veghează asupra naţiunilor. Ar fi o mare prostie ca cineva să se răzvrătească împotriva unui aşa Dumnezeu!