În versetele 13-20, pronumele eu şi meu indică faptul că nu mai audiem cântarea corului, ci un solo. Mai mulţi comentatori cu multă răspundere cred că vorbitorul este Domnul Isus, Regele Israelului şi măreţul Mare Preot. El vine la Dumnezeu cu jertfele de ardere-de-tot ale unei vieţi total consacrate voii Tatălui Sau. El împlineşte jurămintele laudei pe care le făgăduise când fusese în strâmtorare. Aceasta ar putea fi o referire la propriile Sale suferinţe pe cruce, sau la suferinţele pe care le-a resimţit pentru ai Săi, căci ,,în toate necazurile lor, El a fost întristat" (Isaia 63:9).
Când citim aici despre arderile-de-tot, despre jertfele de berbeci şi o ofrandă de tauri şi capre, nu trebuie să le luăm neapărat în sens literal, ci mai degrabă în corelaţie cu propria experienţă a psalmistului. Asociindu-Se cu poporul Său, Mesia foloseşte aceste imagini în mod figurat, preînchipuind închinarea spirituală pe care El şi rămăşiţa de evrei credincioşi o vor aduce. Dar asta nu neaga faptul că un sistem de jertfe, modificat faţă de cel iniţial, ar putea fi reintrodus în împărăţia de o mie de ani.