În continuare tot rămăşiţa are cuvântul. Ca răspuns la rugăciunea sa, Domnul, în dreptatea Sa, îi pedepseşte pe duşmanii lor cu judecăţi groaznice. Astfel El Se descoperă pe Sine ca Dumnezeul mântuirii lor şi încrederea oamenilor de pe tot pământul şi de pe mările îndepărtate. Ce Dumnezeu măreţ este El! Încins cu atotputernicia Sa, El a pus temeliile ferme ale munţilor, aşezându-i pe fiecare la locul său, printr-un act al puterii Lui supreme. Pentru El e o nimica toată să potolească mările învolburate, să liniştească furia valurilor (pe Marea Galileii, de pildă). Sau - de ce nu? - să suprime furia Neamurilor.