Din nou realizăm că prima parte a versetului vorbeşte despre Mesia Isus, pe când a doua parte este limbajul Israelului răscumpărat. Binecuvântatul Fiu al lui Dumnezeu este Cel pe care L-a ales Dumnezeu, cum citim la Isaia 42:1: ,,...Alesul Meu în care sufletul Meu îşi găseşte toată plăcerea." De asemenea El este Cel pe care Dumnezeu L-a făcut să Se apropie de El - un preot pe veci, după rânduiala lui Melhisedec. El va locui în corturile Domnului, în locul de apropiere specială de El. Apoi rămăşiţa îşi exprimă încrederea şi mulţumirea deplină faţă de bunătatea casei lui Dumnezeu, adică templul Său. Această referire la templu îi face pe unii să se îndoiască de faptul că David ar fi autorul psalmului de faţă, întrucât templul a fost construit abia după moartea lui David. Dar dificultatea dispare când ne dăm seama că termenul templu a fost uneori aplicat cu referire la cortul întâlnirii (tabernacol) înainte de a fi fost construit templul lui Solomon (1 Samuel 1:9; 3:3; 2 Samuel 22:7).