De-a lungul tuturor veacurilor de înstrăinare a Israelului faţă de Dumnezeu, Sion a fost sterp în privinţa laudei pe care ar fi trebuit să I-o aducă lui Dumnezeu. Dar când poporul străvechi al lui Dumnezeu va fi readus la părtăşia cu El, Sionul va răsuna iarăşi de laudă şi închinăciune, într-o atmosferă plină de veneraţie, tăcere, adorare şi închinare. Lui îi vor fi în sfârşit împlinite jurămintele. Asta ar putea însemna propriul Său jurământ, conform căruia orice genunchi se va pleca în faţa Sa (Isaia 45:23), sau ar putea fi o referire la jurământul lui Mesia din Psalmul 22:22; „în mijlocul adunării Te voi lăuda." Sau ar putea însemna jurământul de iubire, închinare şi slujire pe care-l va face rămăşiţa persecutată în Marea Strâmtorare.