Arcuri şi săgeţi
În Psalmul 64 avem două concursuri de tragere la ţintă cu arcul. Evenimentul care a precedat această scenă este confruntarea dintre cei răi şi cei neprihăniţi (v. 1-6). Evenimentul principal se petrece între Dumnezeu şi cei răi (v. 7-10).
Prima bătălie pare să fie total disproporţionată - inegală! Neprihănitului David i se opune o mulţime de ticăloşi. El nu are săgeţi, dar tolbele lor sunt pline. El are însă arma secretă a rugăciunii pe care o foloseşte din plin pentru a obţine sprijinul Prietenului său nevăzut. Mai întâi, el îşi ridică glasul către Dumnezeu să fie păzit de frica şi ocrotit de cursele celor răi, întinse pe furiş. Apoi îi prezintă lui Dumnezeu un raport cu informaţii confidenţiale despre duşman. Ei îşi ascut limba ca sabia şi aruncă vorbele lor pline de venin, ocările lor lovind ca nişte săgeţi. Atacurile lor se abat pe neaşteptate, ei năpustindu-se din ascunzişurile lor tainice fără să se teamă de vreun contraatac. Sunt neînduplecaţi în hotărârea lor de a-i distruge pe cei nevinovaţi. În complotul lor de a-l prinde pe psalmist în cursă, îşi imaginează că nu vor fi daţi în vileag. „Ei şi-au urzit planurile straşnic, fiecare lucrând cu o inimă vicleană, fiecare plin de perfidie" (v. 6, Moffatt).