David a interpretat boala sa ca pe o lovitură dată de Dumnezeu pentru un păcat anumit Adesea procedăm şi noi la fel, acesta fiind primul gând care ne trece prin minte. Şi, desigur, de multe ori diagnosticul corespunde cu realitatea, unele boli fiind într-adevăr cauzate de un păcat nemărturisit din viaţa credinciosului (1 Corinteni 11:30). Dar nu întotdeauna stau lucrurile aşa. Adesea Dumnezeu îngăduie ca o boală să constituie trambulina de pe care să poată fi lansate puterea şi slava Sa (Ioan 9:3; 11:4) sau să fie intermediul prin care să se producă roadă spirituală (Romani 5:3) sau să prevină un păcat (2 Corinteni 12:7) , după cum boala poate fi şi rezultatul surmenării (Filipeni 2:30) sau al procesului natural al îmbătrânirii (Eclesiastul 12:3-6).
Ori de câte ori se abate o boală, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să ne asigurăm că nu avem în viaţa noastră nici un păcat nemărturisit. Apoi trebuie să-L rugăm pe Domnul să-Şi aducă la îndeplinire planul său prin boala respectivă şi să ne vindece. După aceea suntem cu totul îndreptăţiţi să recurgem la un medic şi la medicamente, dar şi atunci trebuie să fim cu multă băgare de seamă să ne punem încrederea în Domnul, şi nu în mijloacele de care binevoieşte El să se folosească (2 Cronici 16:12). Orice vindecare vine numai de la Domnul, fie că este de natură miraculoasă, fie obişnuită. Dacă într-un anumit caz El decide să nu aducă vindecare, atunci El va dărui harul ca bolnavul să-şi poată duce suferinţa sau să moară. În mod obişnuit nu ni se dă harul necesar pentru trecerea Iordanului în viaţa de dincolo decât în clipa când avem nevoie de acest har.