Înfrângerea Israelului este de la Domnul (60:1-4)
Studiind rapoartele primite de pe câmpul de luptă, despre bilanţul victimelor pricinuite de forţele aliate ale Edomului şi Siriei, David consideră acest dezastru un indiciu al faptului că Domnul Şi-a părăsit poporul. Asta nu poate să însemne altceva decât că Dumnezeu a lepădat Israelul. În mânia Sa, El a sfărâmat elementele de apărare ale naţiunii, lăsând-o vulnerabilă atacurilor vrăjmaşului. Oare nu a sosit acum timpul ca Domnul să Se întoarcă spre Israel cu îndurare şi sa-i refacă forţele slăbite?
Este ca şi când ţara ar fi fost devastată de un uriaş cutremur de pământ. Temeliile economice, politice şi sociale ale naţiunii au fost năruite. Zidurile societăţii, slăbite de uriaşele fisuri provocate, au început să se surpe. Drept care Domnul este rugat să repare spărturile şi să readucă poporul la o stare de normalitate! Populaţia a trecut printr-o încercare de foc. Vinul suferinţei şi înfrângerii i-a făcut pe oameni să se clatine ca nişte beţivi.