Dumnezeul care vine în întâmpinarea noastră
Aici David ia cu asalt tronul lui Dumnezeu, cu răsuflarea întretăiată, deoarece Saul a trimis oameni să înconjoare casa, ca să-l prindă în laţ.
Rugăciunea lui David e rostită ca un torent năvalnic: Scapă-mă... ocroteşte-mă... salvează-mă. E un limbaj vehement, abrupt, urgent. Oamenii aceştia răi sunt setoşi de sânge, chiar de sângele lui. Fără cruţare, ei pândesc momentul potrivit pentru a-l ucide. Îşi unesc forţele pentru a-l şterge de pe faţa pământului, deşi nu au nici un motiv să facă acest lucru, căci nu au fost provocaţi de către David. Psalmistul nu s-a făcut vinovat de trădarea sau neloialitatea de care a fost învinuit de ei. Pregătirile furibunde ale acestor nemernici nu au fost provocate de vreo greşeală comisă de el. Şi astfel psalmistul se roagă ca Dumnezeu să ia seama şi să vină în ajutorul său.