Aici textul ebraic este cât se poate de clar, sensul pasajului fiind acela că omul lui Dumnezeu se bucură când cei răi sunt pedepsiţi, că el îşi va spăla picioarele în sângele celor răi. Dacă ni se pare că avem de a face aici cu un ton vindicativ, justificarea o vom găsi, probabil, în afirmaţia lui J. G. Bellett, conform căreia deşi nouă nu ni se permite să ne bucurăm când unii sunt judecaţi, în această epocă a harului, totuşi credincioşii se vor bucura atunci când Domnul îşi va apăra gloria divină prin răzbunare. Sau să notăm ce spune Morgan: „Este o dovadă de sentimentalism bolnav când cineva manifestă compasiune pentru asupritorii corupţi, în loc să vadă dreptatea mâniei lui Dumnezeu."