La umbra aripilor Sale
David se ascundea de Saul într-o peşteră, când a scris acest Psalm - fie în peştera Adulam, fie în cea de la Enghedi. El este confruntat cu două realităţi mereu prezente: pe de o parte îl are pe Dumnezeu, cel plin de îndurare, iar pe de alta îl are pe vrăjmaşul înverşunat. Psalmul alternează mereu între aceste două realităţi, dar credinţa în Dumnezeu este mai mare decât teama de vrăjmaş, David înclinând în această direcţie.
Dumnezeul Cel mereu prezent
Psalmistul nu cere izbăvire, ca şi când ar avea dreptul să beneficieze de ea. Ci el cere să aibă parte de ea, ca un gest de milă din partea lui Dumnezeu, ca o binecuvântare nemeritată izvorând din bunătatea Lui. Absent faţă de condiţiile deprimante în care trăia, David se socoteşte adăpostit la umbra aripilor lui Dumnezeu, ca un pui sub aripile unei cloşti. El va rămâne acolo pană când vor fi trecut furtunile vieţii. Din această poziţie privilegiată de apropiere conştientă de Dumnezeu, el strigă către Dumnezeul Cel Preaînalt cu încredere că nimeni şi nimic nu poate să-l împiedice pe Dumnezeu să-Şi aducă la îndeplinire scopurile în vieţile copiilor Săi. Când va sosi răspunsul din cer, acesta va aduce izbăvire pentru inima care se încrede în Dumnezeu şi dezonoare pentru cei ce-l hărţuiesc pe cel drept. Va fi o demonstraţie de neuitat a iubirii şi statorniciei lui Dumnezeu.