În contrast cu adversarii lui răi, David are acces necontenit în prezenţa Domnului prin mulţimea de îndurări şi har a Domnului. Într-un spirit de profundă reverenţă, David s-a închinat, ca toţi evreii evlavioşi, cu faţa îndreptată spre templul sfânt. Întrucât templul nu a fost, în realitate, construit decât după moartea lui David, textul de aici se referă probabil la tabernacol (cortul întâlnirii) ca de altfel şi referirile de la 1Samuel 1:9;3:3 şi 2Samuel 22:7.