Găsim aici o descriere excelentă a grijii pline de tandreţe cu care se ocupă Domnul în chip personal de noi. El ţine cont de rătăcirile noastre sau de zvârcolirile noastre din timpul nopţii, când ne întoarcem de pe o parte pe alta. Lui îi pasă atât de mult de detaliile din viaţa noastră, de lacrimile noastre de durere încât le strânge în burduful Său. Se pare că avem aici o aluzie la obiceiul străvechi al jelitorilor, prin care aceştia păstrează lacrimile într-o sticluţă, care este plasată în mormântul prietenilor decedaţi, ca amintire a afecţiunii celor rămaşi în viaţă. În orice caz, Dumnezeu păstrează evidenţa lacrimilor noastre în cartea Sa, după cum Isus ne învaţă că El numără până perii noştri de pe cap.