În ultimul verset al psalmului, David vorbeşte ca şi când toate necazurile sale ar fi trecut de-acum şi el ar fi asistat deja la pierzarea duşmanilor săi. „Deja", scrie Morgan, „deşi poate că tocmai în mijlocul primejdiilor, el cântă cântarea izbăvirii, ca şi când aceasta ar fi avut deja loc." Astfel credinţa „dăruieşte substanţă speranţelor noastre, asigurându-ne de realităţi pe care nu le vedem" (Ev. 11:1, NEB).