Caracterul psalmistului este însă total opus. El se compară cu un măslin verde în casa lui Dumnezeu - un tablou întruchipând prosperitatea şi rodnicia. Măslinul este, după F. W. Grant:
...pomul în care rămâne necurmat acel untdelemn care-L întruchipează pe Duhul lui Dumnezeu, verde în prospeţimea vieţii sale veşnice. El este în casa lui Dumnezeu (în contrast cu) acel „cort" din care este izgonit cel rău.
În contrast cu Doeg, care nu a vrut să-şi găsească refugiul în Dumnezeu, David este hotărât să se încreadă în îndurarea Domnului pe veci de veci. Un alt lucru pe care-l va face pe veci este de a-I mulţumi Domnului pentru ceea ce a făcut - adică pentru că i-a pedepsit pe cei răi, dar i-a răzbunat pe cei drepţi. În fine, el va preamări numele Domnului în prezenţa sfinţilor Săi loiali, pentru că numele Său este bun şi tot ce este El e bun.