Cum am mai spus, mi-am pierdut cântarea. Nu sufletul, ci cântarea. Nu mântuirea Ta, ci bucuria mântuirii Tale. Acum, după ce am venit la Tine cu pocăinţă, mărturisire şi lepădare de păcat, mă rog ca „acele corzi ce sunt acum rupte să vibreze din nou." Şi nu mă rog doar ca Tu să-mi redai bucuria mântuirii Tale, ci şi să mă susţii cu Duhul Tău generos. Cu alte cuvinte, vreau ca Duhul Tău să mă facă să doresc să ascult de Tine şi să-Ţi fiu plăcut în toate lucrurile. Atunci voi fi menţinut pe cărările neprihănirii.