Rugăciunea de dimineaţă

Subtitlul Psalmului 5 sună astfel: Către mai marele cântăreţilor. De cântat cu flaute. Un Psalm al lui David.

Întrucât mulţi dintre Psalmi au titluri oarecum asemănătoare cu acesta, trebuie să amintim din nou că, în opinia multor învăţaţi, aceste subtitluri constituie o parte integrantă a textului sacru. În unele versiuni ale Bibliei (care se ţin după modelul textului original din ebraică), subtitlurile acestea sunt încorporate în textul psalmului respectiv, ca verset de sine stătător. Unii cercetători cred că subtitlurile ar aparţine sfârşitului fiecărui psalm precedent, dar nu există probe concludente în sprijinul acestei teorii. Problema cea mai mare de care ne lovim la aceste subtitluri constă în dificultatea elucidării sensurilor, care sunt adesea obscure. Aşa de pildă subtitlul Psalmului 5 indică un acompaniament muzical, dar în alte cazuri se indică o melodie diferită pe care se poate cânta psalmul respectiv. Psalmul 57, de pildă, conţine următorul subtitlu: „De cântat [pe melodia] Nu nimici!" La data redactării Psalmului 57 această melodie era probabil binecunoscută, dar nu şi în prezent. Uneori sensul este atât de obscur încât traducătorii NKJ au recurs la transliteraţia termenilor din ebraică. Astfel în Psalmul 16 găsim subtitlul: „Un MichtamW al lui David." (Koehler şi Baumgartner susţin că michtam ar putea avea legătură cu termenul acadian pentru acoperire, de unde sensul lui ar putea fi acela de „psalm de ispăşire.") Din fericire, noi putem savura un psalm chiar şi fără sa-i cunoaştem sensul subtitlului.

Psalmul 5 este o rugăciune de dimineaţă în care David reflectă pe marginea atitudinilor radical diferite manifestate de Dumnezeu faţa de cei neprihăniţi şi faţă de cei răi.

De la început el îl roagă pe Dumnezeu să audă nu doar cuvintele sale, ci şi meditaţia sa. Este o cerere întemeiată, deoarece Duhul Sfânt poate interpreta nu numai cuvintele rostite de noi, ci şi meditaţia inimii noastre.

Psalmistul îl roagă pe Dumnezeu să audă nu numai meditaţiile sale, ci şi sunetul strigătului său. Cu alte cuvinte, mai mult decât simplele cuvinte, sugerând faptul că până şi intonaţia vocii, profunzimea timbrului sunt percepute şi interpretate corect de Dumnezeu.

Adresându-se lui Dumnezeu cu cuvintele: „Regele şi Dumnezeul meu" David relevă relaţia caldă, personală şi intimă pe care a avut-o cu Domnul. În cuvintele: „Ţie mă rog" psalmistul arată că el se roagă singurului Dumnezeu adevărat -„Ţie şi numai Ţie!" Relaţia aceasta nu era doar posesivă, ci şi exclusivă.