Aceasta este soarta celor nepricepuţi ce se încred în bogăţiile lor, mai degrabă decât în Dumnezeu; care trăiesc ca şi când nu vor trebui să moară într-o zi. Dar moartea nu-i cruţă şi atunci rudele şi prietenii lor îi onorează spunând cât de înţelepţi au fost. Fiind destinaţi în final să fie despărţiţi de trup, ei sunt ca nişte oi duse inexorabil de păstorul morţii la mormânt. „Cei drepţi vor stăpâni peste ei dimineaţa." - cu alte cuvinte, va interveni o răsturnare de situaţie, cum a fost cu Lazăr şi bogatul la a cărui poartă a fost aşezat acesta pe pământ. Aduceţi-vă aminte că Avraam i-a spus bogatului următoarele cuvinte:
Fiule, adu-ţi aminte că în viaţa ta tu ai primit lucrurile bune iar Lazăr pe cele rele; acum însă el este mângâiat, iar tu eşti chinuit (Luca 16:25).
Toată splendoarea bogatului s-a veştejit. El a rămas fără casă. Singurul loc pe care-l mai are este Şeolul. Ce contrast cu frumuseţea de casă în care trăia odinioară pe pământ!