Cuvintele acestea ne transportă în viitor, în perioada Marii Strâmtorări, când pământul va fi zguduit de tulburări fără precedent ale naturii, de convulsii politice, de războaie şi ciumi, de suferinţe cumplite ce se vor abate peste locuitorii săi. Atunci Domnul Se va arăta din cer, pentru a zdrobi orice act de nesupunere şi răzvrătire, după care va domni în neprihănire şi pace. Atunci rămăşiţa credincioasă a naţiunii Israel va spune: „Domnul oştirilor este cu noi; Dumnezeul lui Iacov este refugiul nostru."
Asigurarea pe care ne-o dăruieşte acest verset este inexprimabil de dulce. Domnul oştirilor este cu noi, adică Domnul oştirilor cerului. Dar El este totodată Dumnezeul lui Iacov. Acum Iacov semnifică un „înşelător" şi „un înlocuitor". Şi totuşi Dumnezeu Se intitulează: Dumnezeul lui Iacov. Îmbinând cele două idei aflăm că Dumnezeul oştirilor cerului este totodată Dumnezeul păcătosului nevrednic. Cel care este nemărginit de înălţat este în aceiaşi timp intim de aproape de noi. El este cu noi în fiecare pas al vieţii noastre, refugiul nostru ce nu dă greş în toate furtunile vieţii.