Dumnezeu cu noi

În primul război mondial, într-o comunitate insulară din munţii Scoţiei, tineri erau înrolaţi în număr tot mai mare pentru serviciul militar. De fiecare dată când se adunau contingente cu aceşti tineri în portul de pe insulă, pentru a fi transportaţi la ţărmul Scoţiei, rudele şi prietenii lor cântau această cântare:

Dumnezeu este adăpostul şi tăria noastră, un ajutor care nu lipseşte niciodată în strâmtorare.

De aceea, chiar de s-ar răsturna pământul, nu ne vom teme:

Chiar dacă s-ar arunca munţii în inima mărilor;

chiar dacă valurile mării ar urla şi ar spumega;

chiar dacă munţii s-ar cutremura de mările agitate.

Este un râu ale cărui pâraie înveselesc cetatea

lui Dumnezeu, locaşul cel sfânt al locuinţelor Celui Prea-înalt.

Dumnezeu este în mijlocul ei; ea nu se va clătina;

Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.

Staţi liniştiţi şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu:

Printre păgâni Eu voi fi înălţat; pe pământ Eu voi fi mult înălţat!

Dumnezeul nostru, care este Domnul oştirilor, încă este de partea noastră:

Dumnezeul lui Iacov adăpostul nostru pe veci va rămâne.

- din Psaltirea Scoţiană

Scena este doar una din miile în care sfinţii lui Dumnezeu au fost mângâiaţi de acest psalm în vremuri de restrişte. Nimeni nu poate cunoaşte inimile celor care au fost ridicaţi din starea de apăsare, când aceste maiestuoase rânduri au fost citite în saloanele spitalelor, în casele de jale, în celule de persecuţie şi în odăile de suferinţă şi tragedie. Psalmul acesta a fost cel care l-a condus pe mult încercatul fost călugăr augustinian Martin Luther să compună măreţul imn creştin: „Cetate tare-i Dumnezeu." Mesajul său a străbătut veacurile, oferind îmbărbătare şi curaj sfinţilor lui Dumnezeu.

Există trei secţiuni distincte în acest psalm, pe care G. Campbell Morgan le-a intitulat după cum urmează:

1-3 Nu avem nici un motiv să ne temem. Dumnezeu este cu noi. Îndemnul la încredere.

4-7 Domnul este întronat la Ierusalim. Secretul încrederii.

8-11 Pace pe pământ şi domnia peste tot pământul. Îndreptăţirea încrederii.

În general cercetătorii sunt de părere că fondul istoric din spatele acestui psalm îl constituie miraculoasa izbăvire a Ierusalimului din asediul lansat de lupul asirian Senacherib (2 Regi 18:13-19:35; Isaia 36:1-37:36). Cu acel prilej, locuitorii regatului Iuda au fost conştienţi mai mult ca oricând de prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul lor, în chip cu totul unic. Şi astfel psalmul de faţă celebrează laudele adresate Celui care este Emanuel - Dumnezeu cu noi.

Dumnezeu este adăpostul nostru şi tăria noastră, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. El este totodată „întru totul disponibil să ajute când ne aflăm la strâmtoare" (marg. NASB). Binecuvântaţi suntem atunci când ne dăm seama că siguranţa şi protecţia noastră nu stau în bogăţii sau în averi, ci numai şi numai în Iehova! Imaginaţi-vă scenariul cel mai sumbru posibil! Să zicem că însuşi pământul s-ar topi, prins în şuvoiul de lavă al unui vulcan uriaş. Să spunem că un uriaş cutremur de pământ ar azvârli munţii în mijlocul mării. Să ne imaginăm că talazuri gigantice ar năvăli peste uscat iar munţii s-ar cutremura, zguduiţi de natura dezlănţuită. Sau să ne închipuim munţii ca simboluri ale unor imperii sau cetăţi iar apele ca naţiunile pământului. Înseşi temeliile societăţii se prăbuşesc. Regatele se fărâmiţează şi se dezintegrează. Naţiunile lumii vuiesc, prinse în vârtejul unor convulsii politice, economice şi sociale, împresurate de haos, confuzie şi necazuri de o intensitate fără precedent.

Dar Dumnezeu...! Chiar şi cel mai groaznic lucru ce ni s-ar putea întâmpla tot nu e motiv suficient să ne facă să ne temem. Dumnezeu însuşi rămâne alături de noi!