Psalmul atinge apogeul în versetul 23, când Domnul este trezit din aparentul Său somn şi rugat să intervină în ajutorul poporului Său. Acest lucru depăşeşte priceperea psalmistului - cum poate Dumnezeu să-Şi ascundă faţa, neglijând şi fiind nepăsător faţă de poporul său, care sta cu faţa proşternută în ţărână. Şi astfel el trage din nou semnalul de deşteptare:
Scoală-Te ca să ne ajuţi! Răscumpără-ne, pentru bunătatea Ta!