Din nou revine descurajarea, de data aceasta din pricina asupririi nemiloase din partea duşmanilor. Se pare că Dumnezeu a uitat de copilul Său. Credinciosul abătut pribegeşte ca un jelitor, spunând: „Cu strigăte ce-mi sfâşie inima, duşmanii mei mă batjocoresc" (Gelineau). După toate aparenţele, s-ar părea că Dumnezeu a uitat de copilul Său, drept care duşmanii îl înţeapă mereu cu întrebarea: „Unde este Dumnezeul tău?"