Gândul la trecutul fericit conduce la depresie spirituală, declanşând o pendulare între pesimism şi credinţă. Sufletul devine apăsat şi neliniştit, dar credinţa risipeşte tensiunea acestei stări apăsătoare amintirii.
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;
Faţa Lui este mântuirea.
Dacă acesta n-ar fi decât un optimism pios, că ,,până la urmă totul va fi bine", am avea de a face cu un sentiment ieftin. Dar ceea ce asigură sută la sută valabilitate acestei nădejdi este faptul că se întemeiază pe promisiunea lui Dumnezeu că ai Săi vor vedea faţa Sa (Psalmi 17:15; Apocalipsa 22:4).