Când pătrunde David în prezenţa Domnului, I se adresează cu cuvintele: Dumnezeul neprihănirii mele. Asta transmite gândul potrivit căruia David se poate bizui pe Domnul, fiind încredinţat că Dumnezeul dreptăţii îşi va face dreptate. Oamenii n-au decât să-l defăimeze şi să-l ponegrească, dar Dumnezeu cunoaşte adevărata faţă a lucrurilor şi va avea grijă ca dreptatea să triumfe!
Apoi David adaugă: „Tu m-ai eliberat în întristarea mea". În Noua Traducere a lui Darby citim următoarele: „Sub presiune, Tu m-ai lărgit." De obicei noi concepem presiunea ca efect de comprimare, de reducere a volumului unui obiect, dar Dumnezeu utilizează presiunea pentru a produce o lărgire spirituală! Prosperitatea nu ne este de prea mare folos; în schimb, adversitatea produce creştere spirituală şi maturitate. Spurgeon a spus odată: Mă tem că tot harul pe care l-am dobândit din anii mei de tihnă şi confort, ceasurile mele de mulţumire sufletească nu valorează nici doi bani. Dar binele pe care l-am primit de pe urma întristărilor şi durerilor mele sunt un dar incalculabil de mare. Cât de mult sunt eu dator ciocanului şi nicovalei, focului şi dălţii! Suferinţa este obiectul cel mai de preţ din mobilierul casei mele.
Aducându-şi aminte cum Dumnezeu i-a răspuns la rugăciuni în trecut când a fost sub presiune, David are acum libertatea deplină de a-L ruga pe Dumnezeu să-l asculte din nou.