După cum s-a arătat, versetele 6-8 ne oferă dovada sigură că Psalmul 40 este un psalm mesianic. La Evrei 10:5-9 aflăm că aceste cuvinte au făcut parte din vocabularul Fiului lui Dumnezeu când a venit în lume. El spunea, de fapt, că deşi Dumnezeu este Cel care instituise jertfa şi ofranda ca rânduială pe care naţiunea Israel trebuia s-o respecte, ele nu au constituit intenţia finală a lui Dumnezeu. Mai degrabă au fost tipuri şi umbre ale unor lucruri mai bune ce aveau să vină. Ca măsuri temporare, ele şi-au avut locul lor binestabilit. Dar Dumnezeu nu a fost niciodată pe deplin satisfăcut cu acestea. Pentru El, ele erau mai prejos decât idealul avut în vedere de El, pentru că ele nu ofereau soluţia finală de rezolvare a problemei păcatului. Recunoscând slăbiciunea inerentă în jertfele arse de tot şi în ofrandele pentru păcat, Dumnezeu a deschis, mai degrabă, urechile Preaiubitului Său Fiu. Asta nu înseamnă altceva decât că urechile Mântuitorului au fost deschise să audă şi să asculte de voia Tatălui Său. Cu această atitudine de disponibilitate şi ascultare fără murmur a venit Cristos în lume.

În textul marginal al traducerii ERV, sintagma: „Urechile Mi le-ai deschis" este redată „Urechile mi le-ai săpat (sau străpuns)." Unii interpreţi ai Cuvântului lui Dumnezeu cred că aceasta se referă la sclavul evreu din Exod 21:5,6. Dacă un sclav nu dorea să fie eliberat în al şaptelea an, i se găurea urechea cu o sulă pe stâlpul uşii şi astfel el devenea robul stăpânului său pe veci. Cristos, Antitipul, a devenit sclav de bună voie la întruparea Sa (Filipeni 2:7) şi va continua să-i slujească pe ai Săi când va reveni (Luca 12:37).

Când este citată sintagma „Urechile Mi le-ai deschis" la Evrei 10:5, intervine o schimbare, prin cuvintele: „un trup Tu Mi-ai pregătit." Cât priveşte autoritatea cu care s-a operat această modificare, răspunsul este că acelaşi Duh Sfânt care a inspirat prima oară cuvintele din Psalmul 40 negreşit are dreptul să le explice când le citează în NT. Redarea literală a expresiei din ebraică „a săpa o ureche" este probabil o figură de stil numită sinecdocă, în care o parte (în contextul nostru urechea) reprezintă întregul (în cazul de faţă trupul). NT lărgeşte şi explică sensul, arătând că este o referire la întruparea Domnului Isus Cristos.