Cât despre Sine însuşi, tăria Lui este mică, dar nevoia Sa este disperat de mare. El Se mângâie însă cu faptul că Domnul Se gândeşte la El. După cum s-a exprimat cineva: „Sărăcia şi nevoia nu constituie o barieră în calea gândurilor lui Dumnezeu."

Cât îl priveşte pe Dumnezeu însuşi, El este ajutorul şi izbăvitorul preaiubitului Său Fiu. Şi astfel Domnul Isus rosteşte această rugăciune finală: „Nu întârzia, Dumnezeul meu." Răspunsul nu se lasă aşteptat. A treia zi Tatăl Se coboară din Cer şi-L izbăveşte din groapa pustiirii, cum am văzut în prima parte a Psalmului.

Prin urmare, se pare că în acest psalm avem mai întâi răspunsul la rugăciune iar apoi rugăciunea însăşi. Acest lucru sugerează plastic promisiunea de la Isaia 65:24: „Înainte de a Mă chema, le voi răspunde; în timp ce ei încă vor vorbi, Eu îi voi asculta."