Prilejul imediat al strigătului Său de disperare l-au constituit faptul că torturile cumplite de la Calvar Îl striveau. Aceste rele fără număr erau legate de păcate fără număr, conform principiului legăturii dintre cauză şi efect. Dar când zice El: „Fărădelegile Mele..." nu trebuie să uităm că în realitate au fost fărădelegile noastre care L-au apăsat pe Domnul Isus - acele păcate pentru care El S-a angajat să plătească preţul enorm de mare. Atât de intense au fost suferinţele Sale, încât inima Lui a început să nu mai funcţioneze. Care dintre noi poate să-şi imagineze adâncimile agoniei îndurate de El pentru ca noi să putem fi scutiţi de pedeapsă şi iertaţi!