David este mângâiat într-o oarecare măsură cu gândul că Domnul cunoaşte amărăciunea inimii sale şi emoţiile ce-l zguduie, neputând să le exprime. Dar inima continuă să-i bată puternic în piept, deşi puterile îl lasă cu repeziciune şi scânteia din ochi se stinge. Cei dragi ai săi şi prietenii lui îl evită, ca pe un lepros şi până şi rudele sale se codesc să-l viziteze.