Departe de a fi nevoit să-şi trimită copiii la cerşit, cel neprihănit este un donator cu mână largă, ce dă adesea cu împrumut. Urmând preceptele Cuvântului lui Dumnezeu, el practică hărnicia, cumpătarea şi conservarea. Muncind din greu, fiind atent la cumpărături, eliminând risipa şi evitând extravaganţa, el a învăţat să întindă la maximum fondurile de care dispune, putând astfel să-i ajute pe alţii care trec prin nevoi. Descendenţii săi devin la rândul lor o binecuvântare pentru că şi-au însuşit temeinic aceste lecţii în familie, putând apoi să le pună în practică în propria lor viaţă, când părăsesc căminul părintesc.