Nimic din viaţa omului nu este mai de preţ decât bunătatea lui Dumnezeu. Este eternă, suverană, nemărginită, fără cauză şi neschimbătoare. Şi nimic nu-l poate despărţi pe copilul lui Dumnezeu de ea. În 1743 John Brine scria următoarele: Nici o limbă nu poate exprima pe deplin nemărginirea dragostei lui Dumnezeu, după cum nici o minte nu poate s-o priceapă, căci ea „întrece orice cunoştinţă" (Efeseni 3:19). Cele mai elevate idei pe care poate să le conceapă mintea mărginită a omului în legătură cu dragostea Divină sunt infinit inferioare adevăratei sale naturi. Nici chiar cerul nu este atât de departe de pământ pe cum este bunătatea lui Dumnezeu mai presus de cele mai avansate concepţii pe care noi suntem în stare să le formulăm referitor la ea. Este un ocean ale cărui valuri se înalţă mai presus de toţi munţii opoziţiei în cei care formează obiectul ei. Este izvorul din care purcede tot binele necesar pentru toţi cei ce sunt interesaţi de ea.

De aceea copiii oamenilor găsesc adăpost la umbra aripilor Sale. Din nefericire, nu toţi oamenii se pot bucura de ocrotirea plină de iubire a lui Dumnezeu. Dar acest privilegiu stă la dispoziţia tuturor şi oameni din toate naţiunile, clasele sociale, şi culturile existente au găsit odihnă, înviorare şi siguranţă sub aceste neasemuite aripi.