În contrast marcant cu depravarea unui atare păcătos sunt desăvârşirile Domnului. Îndurarea Lui, de pildă, se înalţă până la ceruri. Barnes scrie:
Este foarte elevată: până la ceruri, mai presus de cel mai înălţător obiect pe care-l poate concepe omul. Ideea avută în vedere aici nu este aceea că îndurarea lui Dumnezeu se manifestă în cer nu că ar avea obârşia în cer (deşi aşa este), ci mai degrabă faptul că este de natura cea mai elevată, mai presus de tot ce pot concepe oamenii.
Credincioşia lui Dumnezeu ajunge până la nori, adică este nemărginită, incomensurabilă, cum spune şi A. W. Pink: Ce cuvânt minunat este acesta: „Credincioşia Ta ajunge până la nori." Cu mult mai presus de puterea noastră de a pricepe este credincioşia neschimbătoare a lui Dumnezeu. Tot ce ţine de Dumnezeu este măreţ, vast, incomensurabil. El nu uită niciodată, nu dă greş niciodată, nu se poticneşte, nu-Şi calcă nicicând cuvântul. Domnul Şi-a împlinit fiecare promisiune pe care a făcut-o, fiecare profeţie pe care a rostit-o. El va duce la îndeplinire fiecare din clauzele legământului şi fiecare ameninţare, pentru că „Dumnezeu nu este om, ca să mintă; nici fiul omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a promis, oare nu va împlini? (Numeri 23:19). Prin urmare, credinciosul exclamă: „Îndurările Sale nu dau greş; ele se înnoiesc în fiecare dimineaţă: mare este credincioşia Ta!" (Plângerile lui Ieremia 3:22, 23).