Păcat mare, Dumnezeu şi mai mare
Un oracol al inimii lui David ne prezintă o imagine vie a fărădelegii celor răi. Păcătosul renunţă la orice frică de Dumnezeu pe care ar fi putut-o avea. El se flatează singur, afirmând că infracţiunile sale nu pot fi dovedite, el neputând fi astfel pedepsit. Vorbirea sa este plină până la saturaţie de răutate şi înşelăciune. El dispreţuieşte viaţa celui care trăieşte onorabil şi respectă legile. Când ar trebui să doarmă, stă treaz, uneltind fapte rele, după care trece la acţiune, punându-le intenţionat în practică, răspunzând bucuros la îndemnurile celor răi de a li se alătura în comiterea de păcate.