Cei care-L cunosc pe Mântuitorul doresc cu ardoare să-L împărtăşească şi altora. Asemenea celor patru leproşi din Samaria, ei spun: „Nu procedăm corect. Aceasta e o zi de veşti bune, iar noi tăcem şi nu deschidem gura" (2 Regi 7:9, Biblia Amplificată). Şi astfel evanghelistul exclamă bucuros: „O, gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul. Binecuvântat este omul care se încrede în El!"
Aceasta este invitaţia autentică, urgentă pe care o lansăm celor neconvertiţi. Putem veni cu raţionamente, argumente, putem recurge la logică, aducând în sprijinul argumentaţiei noastre probe creştine, dar, în ultimă instanţă, omul respectiv trebuie să se convingă personal, să guste şi să vadă cât este de bun Domnul, cum spune şi G. Campbell Murdoch:
Putem prezenta argumente despre Dumnezeu, în legătură cu existenţa Sa, adăugând probele extreme pe care ni le furnizează universul şi providenţa. Dar abia atunci când dragostea şi prezenţa Sa ne ating inima îl vom putea cunoaşte cu adevărat, în bunătatea Sa inexprimabil de mare.
Apoi urmează invitaţia adresată celor convertiţi. Este chemarea la viaţa de credinţă. Sfinţii sunt invitaţi să umble prin credinţă, nu prin vedere, şi să trăiască în experienţa lor personală promisiunile împlinite ale lui Dumnezeu că le va purta de grijă în chip minunat, miraculos şi abundent. Este exact mesajul textului de la Matei 6:33: Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui şi toate aceste lucruri vă vor fi date pe deasupra.