Când Duhul lui Dumnezeu începe să cerceteze sufletul păcătosului, îi sădeşte instinctul divin de a-L căuta - pe Domnul. Abia mai târziu îşi dă seama păcătosul salvat că Domnul a fost acela care L-a căutat pe el, şi nu invers! După cum se exprimă cântarea:
L-am căutat pe Domnul şi după aceea am aflat că
El mi-a îmboldit sufletul să-L caut, tot timpul.
El căutându-mă pe mine; Nu eu Te-am găsit, iubite Mântuitor,
Ci Tu m-ai găsit pe mine. - Anonim
Totuşi, când ÎI căutăm, El răspunde, izbăvindu-ne din toate temerile noastre - din teama de necunoscut, de ce poate să ne aducă ziua de mâine, eliberându-ne de frica că vom muri cu păcatele nemărturisite şi neiertate, de frica că am putea sta într-o zi. Înaintea lui Dumnezeu, la judecata de la Marele Tron Alb. Când ne punem încrederea în Cristos ca Domn şi Mântuitor, auzim aceste cuvinte de achitare rostite de El: „Păcatele îţi sunt iertate. Du-te în pace!"