Aşadar aici psalmistul le oferă instrucţiuni practice fiilor săi, să înţeleagă ce constituie frica de Domnul.
1. O limbă adusă sub control, ţinută în frâu - una care este liberă de răutate şi de înşelăciune.
2. O umblare detaşată - separată de rău şi alipită cu totul de faptele bune.
3. O dispoziţie paşnică - cum s-a exprimat apostolul Pavel: „Dacă este posibil, cât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii" (Romani 12:18).
Petru afirmă la 1 Petru 3:9: „Ştiind că aţi fost chemaţi la această [binecuvântare a altora], ca să moşteniţi o binecuvântare." Apoi el citează versetele 12-16a din Psalmul 34, pentru a ranforsa învăţătura sa potrivit căreia nu trebuie să întoarcem rău pentru rău şi nu trebuie să batjocorim când suntem batjocoriţi, ci mai degrabă trebuie să binecuvântăm. Binecuvântarea este bunăvoinţa Domnului. Ochii Săi sunt îndreptaţi asupra celor neprihăniţi şi urechile Sale sunt deschise la strigătul lor (Psalmi 34:15).