Măreţia lui Dumnezeu se vede în faptul că El a creat cerurile şi oştirea de stele fără să fi cheltuit o energie mai mare decât aceea de rostire a cuvântului energizant. A procedat aşa cu aceeaşi uşurinţă cu care El a mărginit oceanele la hotarele lor rânduite. Unii văd în aceste două rostiri o referire poetică voalată la Israel, ca stelele cerului (Geneza 15:5) şi la naţiunile neevreieşti ca marea zbuciumată, aduse în sfârşit sub control de Domnul Isus la a doua Sa venire.