Cel care fusese atât de nepocăit acum este plin de căinţă, cu inima zdrobită. Pătruns de o adâncă recunoştinţă, el recunoaşte că Dumnezeu este locul său de adăpost, ocrotirea în vremuri de necaz şi Cel care-l înconjoară cu cântări de izbăvire.