Adâncă suferinţă (31:9-13)
Dar acum suntem readuşi la viaţa Domnului nostru de dinainte de procesul şi răstignirea Sa. Ni se îngăduie să auzim rugăciunile Omului obişnuit cu suferinţa, pe când îndura ura aprigă a păcătoşilor. Dispreţuit şi respins de oameni, El S-a întors spre Iehova în suferinţa Sa, rugându-L să privească cu îndurare spre El. Ochii Lui erau adânc retraşi în orbite, datorită suferinţei peste margini de care a avut parte, iar sufletul şi trupul I s-au uscat de atâta plâns. A fost copleşit de întristare şi epuizat de suspine. Cumplita strâmtorare L-a vlăguit de tot, până într-acolo încât parcă şi oasele I-au fost slăbite. Singurul mod în care cuvintele: „Mi se duce puterea din cauza fărădelegii mele" s-ar putea aplica la Mântuitorul fără păcat ar fi dacă fărădelegea ar fi a noastră., în sensul că El a luat-o asupra Sa, ca Unul care a purtat păcatul nostru. Altminteri versetul nu are conotaţie mesianică.