Rugăciunea pentru izbăvire (31:14-18)
Întristarea şi suspinele fac acum loc rugăciunii pline de credinţă. Cel respins de oameni îl mărturiseşte pe Iehova, despre care afirmă că este Singura Lui Nădejde şi Dumnezeul vieţii Sale. Găseşte mângâieri nespuse în faptul ca zilele Sale sunt în mâna Tatălui. Mângâierea aceasta a fost împărtăşită de credincioşii Domnului din toate timpurile, ei cântând şi în zile însorite, şi în cele mohorâte:
Zilele noastre sunt în mâna Ta;
Tată, acolo le vrem!
Viaţa noastră, sufletele noastre, tot ce avem,
tot ce suntem în grija Ta le lăsăm. - William F. Uoyd
După această afirmare a încrederii depline în Dumnezeu şi a totalei supuneri în faţa voii Sale, Domnul Isus Se roagă concret ca Dumnezeu să-L izbăvească din ghearele vrăjmaşilor Săi care-L prigonesc. El Se roagă ca Tatăl să privească asupra Sa cu îndurare. ÎI roagă fierbinte să-L salveze din moarte, rugăminte întemeiată pe dragostea statornică a Domnului. Din nou Se roagă ca să nu fie niciodată dezamăgit, prin faptul că priveşte doar spre Iehova, considerându-L singurul Său izbăvitor. Desigur gândurile sunt exprimate în limbaj retoric, subliniind elementele de stil, în dauna sensului literal. Ar fi fost cu neputinţă ca Cristos să fi fost dat de ruşine pentru faptul că S-a încrezut în Iehova. El ştia acest lucru, după cum şi noi ştim. Dar vom pierde ceva din frumuseţea textului, dacă vom insista asupra unei interpretări literale, când citim o rugăciune plină de patos sau un poem liric.