Privind furtuna care se îndreaptă spre sud, David rezumă admiraţia sa sub forma a trei observaţii: Mai întâi, el spune că glasul Domnului le face pe căprioare să nască. Este un fapt confirmat de ştiinţă că perturbaţiile atmosferice au o influenţă directă asupra animalelor când acestea sunt pe cale să nască. Psalmistul vede pădurile defoliate. Arborii stau golaşi, deposedaţi de frunzişul lor, în doar câteva clipe. Apoi dulcele bard al Israelului ne aminteşte că în templul lui Dumnezeu toţi strigă: „Slavă!" Templul Său are aici înţelesul de natură, în special în ipostaza perturbaţiilor provocate de furtună. Săgeţile fulgerului, tunetele trăsnetului, rafalele de vânt cu viteză de uragan, pădurile, pustiul - toate îşi unesc glasul, vestind puterea, slava şi maiestatea lui Dumnezeu.