Furtuna a trecut. Domnul însă rămâne. Tronul Său rămâne neclintit în faţa oricăror tulburări violente, chiar în faţa marelui Potop. Suveranitatea Sa rămâne neperturbată de nici un cataclism din natură. În toate convulsiile vieţii, El este pe deplin capabil de a dărui tărie şi pace poporului Său. Dea Domnul să-Şi găsească plăcerea în a face aşa!
Unii cercetători ai Bibliei cred că psalmul acesta prefigurează o furtună militară care se va abate asupra Israelului dinspre nord, în timpul Marii Strâmtorări (v. 3-9). După acest timp de necaz, Domnul Isus Cristos va domni ca Rege peste tot pământul şi-Şi va binecuvânta poporul pământesc cu tărie şi pace (v. 10,11). Este un gând demn de toată consideraţia!
W. E. Vine vede în acest Psalm o întruchipare a lui Cristos la a doua Sa venire, apărând mai întâi la Armaghedon (Apocalipsa 16:16), coborând apoi spre pustiul Cadeş, al cărui centru îl constituie Bozra (Isaia 62:1). Psalmul descrie astfel, în manieră poetică, totala nimicire a naţiunilor care vor fi invadat Israelul la acea dată.
Dar mai avem şi aplicaţia practica a textului pentru zilele noastre, pentru situaţii din viaţa de toate zilele. Glasul lui Dumnezeu se aude în furtunile vieţii, după cum el se aude şi în zilele cu soare. El îşi duce la îndeplinire planurile Sale. Nimic nu este dincolo de puterea şi de controlul Său. Pentru cei care-L cunosc şi-L iubesc, El face ca toate lucrurile să lucreze spre binele lor. Ironside spune: Este o imagine minunată a sufletului care şi-a făcut exerciţiile, care a trecut prin încercările şi necazurile sale, dar care a învăţat că Dumnezeu este stăpân peste toate şi că El este puternic, pe deplin capabil să salveze. Şi astfel inima se odihneşte în El, fiind cuprinsă de pace.