De pildă, când mai marii preoţilor, căpitanii templului şi bătrânii au venit în Grădina Ghetsimani ca să-L prindă pe Cristos, El le-a spus: „Acesta este .ceasul vostru, şi puterea întunericului" (Luca 22:53). Dar în acest moment El Se va fi mângâiat cu gândul:
Domnul este lumina mea şi mântuirea mea; De cine să mă tem?
Domnul este tăria vieţii mele; De cine să-mi fie teamă?
Dumnezeu a fost lumina Lui în timp ce întunericul se lăsa. Dumnezeu a fost mântuirea Sa, adică Izbăvitorul Său de duşmanii Săi pământeşti. Dumnezeu a fost cetăţuia vieţii Sale, un refugiu în vreme de furtună. Cu aşa ocrotire, El nu avea de ce să Se teamă de nimeni!