Dar integritatea lui David nu a constat doar din despărţirea de oamenii răi, ci şi din alipirea de Dumnezeu. Înainte de a se apropia de altarul Domnului, David s-a asigurat că mâinile sale sunt curăţite de păcat şi de întinare. Astfel, luând poziţia de închinător curăţit, el a cântat din toată inima laudă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru minunatele Sale lucrări. Pentru el închinarea nu era un ritual rigid, pe care trebuie să-l suporţi fiindcă n-ai încotro. Lui David realmente îi plăcea casa Domnului, unde norul de slavă simboliza prezenţa slăvită a lui Dumnezeu însuşi.