Între timp, alaiul s-a apropiat mult de cetate, dar porţile tot nu se deschid. Prin urmare, crainicul porunceşte din nou porţilor să se deschidă ca să intre Regele slavei. Şi iarăşi este rugat să-L identifice pe Rege. Crainicul răspunde cu cuvintele: „Domnul oştirilor, El este Regele slavei."
Apoi Regele pătrunde în cetate cu supuşii Săi loiali, pentru a lua în mâna Lui străpunsă de cuie sceptrul stăpânirii universale. F. B. Meyer scrie: Psalmul acesta se împlineşte în noi când Isus întră în inima noastră ca Rege să domnească, realizarea definitivă urmând să aibă loc atunci când pământul, cu întreaga sa populaţie, ÎI va aclama ca Domn al său.